In Praise of Love este
o cărțulie în care un filosof, pe
numele lui Alain Badiou, dialoghează despre dragoste, acestea fiind până la
urmă două dintre simptomele filosofiei în sens clasic – aspectul dialogal (în
sensul socratic) al descoperirii adevărului + amorul ca fundament al
filosofiei. Se citește aproape la fel de ușor ca o carte de poezie, dragostea
fiind până la urmă cea mai inutilă realitate a existenței umane, ca și poezia pentru
cei cu înclinații înspre perversiuni livrești. Ce ne spune Badiou? Ne spune că
în chestiunea erotică, în esență, “înveți faptul că poți experimenta lumea pe
baza diferenței și nu doar în termeni de identitate.” (16)
-
dragostea este antidotul ideii conform căreia omul își
vede doar propriul interes.
-
“este
experiența individuală a universalității potențiale.” (17)
Lacan spunea că “nu există o relație sexuală.”
- în sex suntem cu toții singuri și chiar dacă trupul celuilalt trebuie mediat, la sfârșitul zilei plăcerea va fi întotdeauna plăcerea ta.- sexul separă, plăcerea te îndepărtează de celălalt.- ceea ce separă este narcisist, ceea ce unește este imaginar, și de el nimeni nu scapă, fără el nimeni nu se apucă de un nou raport sexual.- putem să-i spunem imaginarului ăsta și dragoste, dragostea aia care vine pentru a umple absența din orice relație sexuală.- în dragoste celălalt încearcă să se apropie de “ființa celuilalt”.- în timp ce dorința este fetișistă (țâțe, cur, pulă), iubirea vizează ontologicul, ființa celuilalt.
“iubirea este un proiect existențial: construirea unei lumi dintr-o perspectivă
descentrată...Iubirea reprezintă întotdeauna posibilitatea de a fi prezent la
nașterea lumii.” (25-26).
- tu și cu celălalt, încorporați într-un unic Subiect, în care vedeți același lucru prin intermediul acestui paradox numit diferență identică.- logica identității este mereu de natură a pune în pericol dragostea.
Dragostea începe
întotdeauna cu o întâlnire, cu un eveniment
(ceva ce nu intră în ordinea obișnuită a lucrurilor).
- “declarația de dragoste marchează tranziția de la șansă la destin.” (43)
Și dacă vorbim
despre artă și dragoste, vorbim și pentru că în dragoste jucăm o piesă în
teatrul dragostei (repetiția, încercarea de a face din nou și din nou o scenă
mai bună).
- și dorința începe din nou.- iubirea este o idee care are o relație unică cu trupul, marcată de o violență irepresibilă – crime, sinucideri, tragedie, respingere, furie, toate ne vorbesc despre natura fragilă a dragostei, a legăturii pe care ea o stabilește între două singurătăți.
Și filosofia
trebuie făcută cu dragoste – privat de mijloacele seducției filosoful e
dezarmat. Dialogul lui Badiou cu Nicolas Truong este o mostră că se poate. Și poate
că ăsta a rămas singurul rol al filosofilor astăzi – să facă vechile idei din
nou seducătoare, iar noi să spunem precum băieții de la Suede: she’s
in fashion - precum acest icon
mitic, pe numele lui Eros.
(Alain Badiou with Nicolas Truong, In Praise of Love, Serpent's Tail, 2012).
