viață, adică
informație. cam la asta se reduce biografia noastră genetică comunicabilă prin
sex și ordine. și dacă de neînțeles, asta nu înseamnă liberi.
prometeu, pe lângă arte, i-a dăruit pe umanoizi și cu “oarba speranță”, care îi
împiedica să conștientizeze rigiditatea sistemului în care funcționau și în
care puteau puțin. așa că încălziți-vă puțin fraților la gândul lui origen –
tiparele lucrurilor aflate în înțelepciune nu au început, funcționează doar la
nivele diferite de virtualitate, într-o eXistenZ care nu are sfârșit. de aici
cât mai puțin patos. o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme vom rula
precum niște mașini de fabricație germană, tăcut, ne vom stârni din când în
când cu orgile noastre de emoții, dar fără patos, până în ziua în care vom fi deconectați. pe 20 ianuarie 2014, după 31 de luni de hibernare rosetta s-a trezit.
