Tracy K. Smith (n. 1972) este o poetă americană originară din Massachusetts. Are la activ trei volume de poezie: The Body’s Question (2003), Duende (2007), şi Life on Mars (2011), considerat unul dintre cele mai valoroase volume de poezie din 2011. S-a vorbit despre acest volum ca despre expresia căutării unor alte forme de existenţă, extraterestre, în care existenţa umană, transfigurată, să-şi găsească continuitatea (“Tot ceea ce dispare/ Dispare ca şi cum s-ar întoarce altundeva”), despre plonjarea într-un abis în care să uiţi de tine şi de care să fi înţeles. În aşteptarea momentului în care se vor traduce şi la noi volume de poezie contemporană (la proză lucrurile au început cât de cât să se mişte), redau un poem din “Viaţa pe Marte” imaginată de Tracy K. Smith.
S.F
Nu vor mai fi limite, numai curbe.
Linii clare arătând doar înainte.
Istoria, cu a ei coloană vertebrală rigidă & paginile
Îndoite, va fi înlocuită cu o nuanţă
Aşa cum dinozaurii au făcut loc
La coline şi coline de gheaţă.
Femeile vor fi încă femei, dar
Distincţia va fi golită de sens. Sexul,
Supravieţuind tuturor ameninţărilor, va mai satisface
Doar mintea, adică acolo unde va mai şi exista.
Pentru a protesta, vom dansa pentru noi înşine
Înaintea unor oglinzi prevăzute cu suporturi pentru lămpi aurii
Cel mai bătrân dintre noi va recunoaşte acea strălucire---
Însă cuvântul soare va îndeplini o altă funcţie
Aceea de dispozitiv Standard de Neutralizare a Uraniului
Pe care îl poţi găsi în gospodării şi maternităţi
Şi da, vom trăi pentru a fi mult mai bătrâni, mulţumită
Consensului popular. Imponderabili, eliberaţi,
La eoni distanţă de chiar luna noastră, vom fi purtaţi
În negurile spaţiului, care va fi, odată
Şi pentru totdeauna, comprehensibil şi sigur.
