despre pedeapsa capitală, despre golf, veveriţe, căprioare şi a fi alături de condamnaţi când sunt executaţi, în ultimele lor clipe de viaţă; despre traume, sărăcie, vinovăţie, despre părţile întunecate, inexplicabile ale existenţei şi sclipiri de speranţă; despre păsări, negare, regrete, teribilism şi iertare; despre viaţă şi moarte, şi ceea ce se află în(tre) timp;
în care disperarea te cuprinde "aşa cum ceaţa ce se ridică seara din ocean învăluie felinarele de pe stradă...N-am nici un fel de remuşcări. Aş vrea să am. Dar fapta mea nu mă chinuie deloc. La o jumătate de oră după crimă, Dick glumea şi eu râdeam de glumele lui. Poate că nu suntem fiinţe umane. Sunt însă destul de uman ca să-mi pară rău de mine. Regret că nu pot să ies de aici odată cu tine. Atâta tot." (Truman Capote, Cu sânge rece).
(Into the Abyss, Werner Herzog, 2011).
