poezia este în altă parte

am citit și eu cartea Elenei Vlădăreanu – spațiu privat (găsită în Diverta la 1 leu). o carte care nu strălucește atât prin conținut, cât prin metoda de a ataca domeniul ăsta numit poezie. și uite ce spune ea despre treaba asta în încheiere: “Aceasta este o carte de literatură. În această carte sunt folosite, în forma lor originală sau prelucrate, citate din cărțile și de pe site-ul lui Jamie Oliver, din catalogul Ikea 2008, 2009, au fost preluate știri și articole din presa cotidiană și glossy și de pe agențiile de știri din timpul anilor 2007 și 2008, apar întâmplări repovestite din unele documentare transmise de Liber TV, Antena 3 și alte posturi tv, au fost citate sau comentate unele spuneri celebre, precum „I Am Not a Plastic Bag” (Vivienne Westood), sunt folosite unele scrisuri găsite și culese de pe stradă, din București sau de oriunde din altă parte, ambalaje, advertoriale. Titlul pe care i l-am dat unui text, “I am a stranger to you as you are to yourself” este al unei expoziții prezentate în 2006, în cadrul Bienalei Tinerilor Artiști din București. Aceste citate nu sunt folosite în alt scop decât în cel strict literar.” toată treaba asta nu a făcut decât să-mi confirme că, de ceva vreme, o bună parte a creațiilor literare poetice nu se mai pot face decât prin utilizarea tehnicii cut & paste, și pentru asta poetul trebuie să fie în primul rând un bun cititor, un abil hermeneut al spațiului care îl înfășoară, la modă, adică conectat, și aici influența muzicală, cu ale sale mixuri, remixuri și cover-uri se dovedește de primă importanță (poetul este și el un DJ). un proiect oricum mai realist decât utilitarismul lui Urmanov (interesant ca proiect, însă, neconcretizat). pentru că așa cum spune și Elena Vlădăreanu, “poezia este în altă parte”, și asta te face mai atent la tot ceea ce înseamnă alter. volumul își propune să redea ritmurile cotidiene ale angajatului de tip corporate, alienat și cam neinteresant de fel, sihastru de apartament, dar observ că la noi există o anumită tentație înspre poezia de acest tip (vezi Mihai Duțescu, Cristina Ispas, val chimic), pe mine mă lasă cam rece (lui val chimic îi iese + că ea își propune puțintel mai mult). pentru că, pentru a parafraza un președinte celebru, țara asta nu are nevoie doar de corporatiști. oamenii mai dau și cu mopu’. dar hai să redăm și o bucată exemplu text, pa:

“ne trezim la nouă

ne bem cafeaua în pat citim mai târziu vedem un film

facem un drum la piață cumpărăm legume pește fructe un vin mai scump

gătim ceva nu foarte complicat mâncăm pe la 3 ne băgăm în pat

moțăim vreo juma de oră apoi facem sex

bem cafea cu lapte ne îmbrăcăm ieșim în oraș mai vedem un film

mai citim două-trei pagini înainte de culcare schimbăm două-trei vorbe.

uneori facem și curat aspirator mop găleată mănuși de plastic bureți

soluție de curățat parchetul soluție de curățat chiuveta

soluție de curățat geamul.

mai citim două-trei pagini înainte de culcare schimbăm două-trei vorbe.

alteori ne întâlnim cu un prieten

povestim timp de două-trei ore de la job bem împreună vreo zece beri

apoi el ne spune ce tipă a mai futut în ultima vreme

încercăm să ne dăm seama dacă o știm sau nu

luăm împreună un taxi.”

PS: poemele sunt însoțite de 33 de ilustrații made by Dan Perjovschi super-tari.