el este KorbeaPleatăneagră. sub poza despre care Roland Barthes a spus că ar vrea să o
aprofundeze nu ca pe o problemă, ci ca pe o suferință, întrebări/ răspunsuri/
texte.
1) descrie-mi puţin
sudul/ pe sudişti, şi cum influenţeaza treaba asta mâna care scrie.
Sudist e mă-ta. Muntenia e hiperromânia din interiorul (meh,
sudul) României. Orice e general valabil la români ca naţie, la munteni e
îngroşat până la paroxism. Mâna din ţara Muntenia scrie liberă şi singură.
Cealaltă mână din ţara Muntenia va duce seminţe la gură, invariabil, fie că
posesorul asistă sau joacă fotbal, handbal, plânge la mormântul mamei, se
masturbează sau face chirurgie pe cord deschis.
Şi asta pentru că muntenii sunt absolut țicniţi, de o ţicneală care
variază de la fantezie utopică şi naripată până la isteria posacă şi maladivă a
unei văduve care ţine sângele răposatului trei zile în gură ca să-l deşire
într-un scuipat lung pe patrafirul popii (care btw, a crăpat pe loc). Muntenii
să-nnebunesc după poveşti din astea, cu d-astea cresc, le auzi la scările de
bloc, în gări pănă vine trenul şi după beţie; fiecare are una-două. Nu-i copil
să n-audă cum a lăsat mortu’ floarea dejtelor în făina de lângă el, cum a
vorbit unu cu pământu’ şi pământu’ l-a-njurat dă morţi şi a început să-i scoată
unu câte unu să se ştie despre cine e vorba, cum aleargă în fiecare noapte şase
cai deşelaţi să se-nece în nuj care mlaştină, cât de nebună era Sicuţa care
avea o poală dă sute d-alea dă fier şi le zdrăngănea până făcea migrenă la
pizdă urlând cât dă bogată e, şi cum nimeni nu ştie când o să vină spaţienii,
despre ultimul buş al americii şi bulgarii tonţi cu coaili dă bivoliţă dar
almintrilea tonţi. E o grefă ciudată de morb nordic, de morgă d’a lu Poe pe o
veselie meridională. Ceea ce o face cu atât mai subtilă şi mai futută, căci
părem destul de plicticoşi şi normali la cap. Puţini s-au prins de fărâma asta
de specific, pântre care Matei”u”scurt Caragiale (care avea fantezii despre cum
o să-i fută ibovnica urâtă golanii în Cişmegiu) şi Delavrancea (care e criminal
de underrated, şi sper că l-ai citit, căci te-am futut bine la cap cu asta), cu
cică “zolismul” lui care e de fapt muntenism curat. În “Apă şi foc” arde
mahalaua şi babele chirăie, iar un copil se-ntoarce după pârjol să doarmă în
cenuşa caldă a mă-sii (evident, carbonizată). Ah, îmi dau lacrimile dă
nostalgie... Scriitorii ăştia doi m-au influenţat o groază.
Muntenii sunt plictisiţi by default, de la contabilii
somnolenţi până la ucigaşii în serie care sug noradrenalina din suprarenalele
victimelor şi apoi fac bungee. Apoi, nu au genul ăla de frică habotnică de
Dumnezeu pe care o au moldovenii (care nu trece decât la beţie) sau de ruşine
de gura lumii şi civism conformist pe care îl au ardelenii. Dacă le pare rău de
ceva sau nu fac ceva, singurele motive pentru care n-o fac e pentru că nu le
convine sau e împotriva principiilor lor, şi atât. Reversul medaliei e că nu au
nicio oprelişte ca să nu facă tâmpenii enorme şi boacăne epice, pentru care –
paradoxal în orice alt loc – rămân adulaţi. La înmormântări se înşiră că
Vochiţa a fost o mamă bună şi o soţie iubitoare, dar toţi îşi amintesc cum s-a
îmbătat după nuntă şi şi-a frecat pizda de capul chel al naşului adormit; că
venerabilul dascăl Ţintea Ion a contribuit la dezvoltarea spirituală şi
propăşirea blablabla, când toate babele se umezesc amintindu-şi că avea pula
aşa de lungă că şi-o prinsese cu o jartea dă crac şi înghiontea cu ea în cur
fetele la practică agricolă, de prăşeau instant opt brazde; şi plâng sincer de
dorul lor pentru chestiile astea. Ca s-o dau în vorbe dân cărţi, suferim dă o
estetică bine de tot descătuşată de morală, şi foarte sensibilă la ridicol.
Poate ăsta e şi motivul pentru care atunci când văd pă unu dându-şi labă pă
stradă ziuanamiazamare nu vâr asta în fundul subconştientului (subconştientul
meu are o rozetă strâmtă), ci mă gândesc “la dreacu, aş putea construi un poem
în juru’ la căcatu’ ăsta”.
2) au aia de la
Paraziţii o melodie despre tot felul de locuri/ ipostaze în care poţi s-o
mierleşti. spune-mi câte ceva despre poezia acestor locuri.
Da, au. Deşi eu prefer mierlitului o cordeală corbească.
Felul în care seara miroase a oo jumeri în untură şi a ciorbă de roşii. Felul
în care înainte să cumperi îţi taie cep la pepene cu cheia dacă n-are cuţit.
Felul în care semiţigăncile din cartierul meu strigă sarcastic că m-ar fute
aşea în timp ce îşi iau de la grădiniţă puradeii. Felul în care bunică-miu o
ciupea chiar şi la 80 de ani dă cur pe bunică-mea de faţă cu musafirii şi-i
zicea să scuture din făcătorul de bani. Felul în care azi dimineaţă au venit dă
la primărie unu cu una să taie un nuc iar ăla sărea ca o balerină cu drujba
într-o mână să taie ramurile mai înalte în timp ce tipa îşi punea perechi de
nuci crude pe pubis strigând că are coaie verzi. Felul în care ştim să spunem
pulampizdă la vârste mai fragede decât restul ţării, dar tânjim sincer după
liubov adevărat şi pârjolitor. Mărar.
3) Alien sau
Predator?
Guilty Gear X2 Reload The Midnight Carnival. Dacă nu mă
crezi, joacă-l. Am prostul obicei de a adormi la filme şi a mă uita la căcaturi
fără niciun gust. Singurele trilogii pe care le-am văzut au fost Porky şi How
High (spun asta doar pentru că ştiu că Vlad va citi interviul şi se
insterizează când aude vorbindu-se chiar şi numai despre un inexistent How High
2)
4) femeia sau un film
porno?
Nu văd o dihotomie atât de prăpăstioasă încât să trebuiască
să aleg. Voi iubi mereu cardurile mele microsd cu porno de casă ascunse printre
boabe de fasole într-un borcan. Dar îmi iubesc zâna mai mult, iar iahnia aia a
fost delicioasă.
5) şi ca sa încheiem
într-o nota apocaliptica (ca tot e unul din anii în care ni se spune ca nu mai
apucam anul), când ce va sa vie va veni, cum crezi ca va fi?
Dumnezeu o să zică că gata bă prea sunteţi muişti vă lăbiţi
pă icoane degeneraţilor şi daţi data înapoi la shareware-uri ca să le mai
folosiţi o dată şi apoi o să ne dea o dată exactă. Noi vom aştepta data exactă,
jumate ca nişte sfinţi, jumate continuând să piseze usturoi cu bustul lui Iisus
pătimind şi apoi vârâdu-şi ostropelul în cur în efluvii spumoase. Va sosi data,
şi ceasul se va împlini. Vom număra cinci patru trei doi unu. Nu se va întâmpla
absolut nimic. Ne vom fute care cu cine prinde, uşuraţi că am scăpat,
îndesându-ne macroclitorisurile în anusuri prolapsate monstruos, ca nişte râme
care se căznesc să intre în cochilia unui melc chircit în bale verzui în
centrul ei. Dar ţeapă la vreo trei ore şi şaptişpe minute după aia vor veni
peste noi îngeri mari şi crăcănaţi care au dinţi dă titaniu pă pulile lor
enorme şi le învârt ca nişte drujbe şi Super Mecha Death Christ version 2k12
beta bitch şi vor ejacula pe noi taman când căţelim mai avan spermă mnezeiască
şi verzuie ca borala lui Reptile din Mortal Kombat trei. Carnea o să ni se
vaporizeze pă oase ca un fum peste ape, şi are să fie foc în ceruri
dum-dum-duuum dum-dum-duduum toţi ştim rifful ăsta. Gemetele se vor preface în
scântece de cutiuţă muzicală cu perişori de oţel pătat. În Fa# frigian. Din noi
va rămâne doar un caiet de matematică din anii ’80 cu ghilimele prost folosite
pe coperţi AZI LA LEU UN CEC DE PUI MÂINE EL VA FACE “PUI” visat de un copil cu
carotide prea proeminente dintr-o altă Etiopie dintr-un alt pământ. Va fi SO
FUCKIN COOL, ca orice lucru imposibil de retrăit şi pe care n-o să-l mai aibă
cine evoca.
îl cheamă
mijarie are ochii
dă calcan
congelat lovit dă colțu mesii
are pateu
mărășești întărit în barbă
aprinde chiștoace
te prinde dă mână când nu vrei
din mână îi iese
mereu un fel dă zeamă căcănie
ridică arătătoru
fără o falangă în sus în jurul
lui gravitează
planeta saturn senseii își trag mustățile printre dejte
cum ai curăța
brânza după o macaroană
BĂ COIȚE DACĂ AM
ÎMVĂȚATÎÎ UN LUCRU ÎN VEAȚAASTAAMEA E CĂĂ
și caută să-ți
stingă țigarea în noada curului
TE ARDENCURRR
fugi mijarie fugi
îi
bufnește sângele
pă nas ca ultima spârcâială
dântr-o sticlă de
ketchup
și ca boosterele
unei rachete ce străpunge stratosfera
i să desprinde
mucii întăriți dân buzunarele întoarse
și lasă în urmă
tălpile de la adidași
gâfâie
tot
mai
încet
și
OMGDEUNDEPULAMEAAAPĂRUTRÂPAASTA
mijarie scoate
markeru și scrie pă un carton AULIU
și cade
dumnezeu apasă
disperat down forward low punch
deșirat ca o
pisică întinsă pe roți
pântre ciulini și
scrum de grătare
mijarie mângâie
în somn curul sticlelor dă cozia
ca pă niște buci
visează
la locul ăla
minunat în care
poți să te caci
în timp ce sări și rămâi în aer
locul ăla în care
poți fi
cu adevărat liber
Vin să te iau de la gară
decizii de 9
secunde atât ia
liftului să coboare de la 3
la parter tre’ să
fii cu ochii în 4
capul apăsat de
ceafă desprinde-ți cu incisivii coaja
de pe buze oricât
de lung ai părul korbea
tot se ridică pe
sub el cuta aia grețoasă de carne
jaboul de chel
șaormar infundă-ți ochii în pumni
frânează
bustrofedonul de diademe rubinii ce-ți înoată
spre adâncul
orbitelor, în apele globilor
sclerotica e un
lac înghețat cu copaci dă sânge
sentimentul acela
când pleoapele sunt lentile de contact opace
împroșcate cu
fractali
decizii de 7
secunde atât ia
liftului să coboare de la 2
la parter tre’ să
țin de 6
lumina începe să
sfârâie firele de păr
dancers to a
discordant system
mă privesc în
ochi cu peretele două
piese de puzzle
de carne și fier pulpele mele
își amintesc
tăria fildeșie de șolduri de femeie oase
iliace fluturi
prea sfinți să stea carne între ei
și piele avea
fața albă înflorată cu buze avea
cămașa albă
înflorată cu sânge și gloanțele
i-au desfăcut
mânecile și au învățat-o să danseze
clintind-o cu
câte un milimetru
sentimentul acela
inert de puf de
păpădie dansând
în câmp electric
decizii de 2
secunde atât ia
liftului să coboare de la 1
la parter ce
căcat să se oprească îi ia 3
gânduri ca
biletele de sinucidere ale retardaților
majuscule
întoarse patos de patois
ÂNTOTDEAUNA TE
V-OI IUBII MĂ UOMOR
CA SĂ FI PRECISĂ
CĂ AȘA IE
n-am cuvinte
muntenești să te alint noi știm doar
dă sandilăi
paceaure ceanclii hăndrălăi hadâmbi haladiți
chiloții ar
trebui să aibă tranșee pentru
pulă o cută
delicată de cutie de ustensile
pentru tabieturi
domnești tapetată cu catifea roșie
chiloții mei sunt
un dormitor de fete
care se bat cu
perne ho fă ireațaledreacu
s-ar putea să nu
am timp să-mi aranjez cum trebe coaiele
sentimentul acela
când șlițul tău le zâmbește bătrânelor consternate
ies
calea mănăstur se
lăbărțează ca un scris urât
încetinesc ca un
ceasornic lichefiat autobuzul
se plimbă prin
zăpadă ca un deget prin praf
dar viu negreșit
min qvinne îmi vei spune în brațele tale mă
simt ca
scorțișoara dintr-un măr copt și vom lenevi încă o zi
fără să știm dacă
isaia se pronuță cu i lung sau scurt
la mama vlahie
îți mulțumesc
pentru felul ăla sexi în care apune soarele în tine
peste căpițe
peste orașele ca niște dinți sparți peste țiglele negre din copșa mică
peste nisipul
jumate scrum de țigară din vama veche cu urme de tălpi și cururi
în pomeții roșii
în pomeții palizi în pomeții negri
ai tuturor
țâncilor dă p-aicișa în bălțile cu puțină benzină
ce se deșiră în
bale curcubeene
în flori, în
ochi, pe buze, ori morminte
și nu aș vrea
drăguță să-mi roază carnea alți viermi decât ai tăi
îți mulțumesc
pentru toate jmenurile pe care le știu
îți mulțumesc că
m-ai învățat să îndes rotundu cheii
în cărucioarele
de la supermarket in your face 50 de bani
acum știu să
cântăresc la autoservire să lipesc bonul pe palmă
și să mai bag un
chil de portocale în pungă
îți mulțumesc că
știu pe de rost patternurile compostoarelor
din 9 și din 24
și cum să mă prefac arab și dacă nu merge să
lovesc
controloarele peste țâte și să săr la prima stație
îți mulțumesc
pentru site-urile de mică publicitate unde fără
întrebări pot să
dau anunțuri porno cu numele târfelor care au
fost suficient de
târfe cât să-mi dea numărul dar nu îndeajuns de panarame
cât să mă fută
îți mulțumesc pentru piețele tale care miros a ciorbă a must a stână
pentru amiezile
statice în care pepenii răscopți țiuie ca niște ceainice
și scuipatul meu
ce sublimează vara și slujba de înviere cu îngerul ce păzea mormântul
iar haaaina lui
era albăăă precum zăpadaaaaa
și cei șapte
pitiiiici nu pup anafură nici anu ăsta
îți mulțumesc
pentru dragostele dă mahalăli
în flori, în
ochi, pe buze, ori morminte
ca niște beri la
jumate cu sticle pă care nu le returnez niciodată
îți mulțumesc că
mă aștepți când vin înăcrit după sesiune acasă
și dosești
napolitane pentru mine deși ai diabet deși am douăj și dă ani
și mă întrebi de
ce am blugii rupți în genunchi așa e modelu și mă
rogi să potrivesc
radioul pă românia actualități și să-ți povestesc de țara
ardeal unde pun
cartofi în pâine
în flori, în
ochi, pe buze, ori mor… taci în măta blaga
parcă erai mut ca
o lebădă
și molfăi felia
cam tare pă care ți-am adus-o ca și cum ar fi
ha mai smecheră
prăjitură.
dar e timpul să
muști. chiar și cu gingiile
căci vine
suflul fricii îmi
zboară măduva din oase
pogorându-se
dintr-o amanita muscaria de flăcări
cu maieul numai
zdrențe și sânge
mă-nmoi, biscuit
în ceai fierbinte de tei
și toată mobila e
neagră – pe canapea:
bălți de onix
topit – degetele mele lasă unde
tu vino și mă ascunde
căci vine –
furtuna sparge geamuri în depărtare
împroșcând
pereții cu cioburi – vine lăsând în urmă
curcubee de
hemolimfă, clinchetind din fiecare segment
al corpului, cu
șaișpe fotoreceptori, puverizând lumina sub apă
ca o stomatopodă
ce-și rotește ochii în pedunculi
curios și crud
mă voi lipi de
perete, mă voi face greu de scos
ca o crustă de
nes întărit pe inoxul linguriței
ca un ac pe fund
de sertar, rătăcit între nasturi
de ebonită, creme
râncede și ațe
tu ține-mă-n
brațe
aprinde lanterna
subțire și dă-mi să o țin
floare de fosfor
verzui, căci lumina e morfină
foșnește-mi foi
de paris match, cu miros
de scorțișoară și
plicuri de ceai, și ține de pendulul ceasului
și derulează-mi
casetele pe deget
și strânge-mă la
piept să nu privesc în spate
și ascunde-mă-n
brațe
frate.
poem aglomerat despre muncipiul ploesci
îmi place
dă tine ploesci
ca de un văr retardat dă
care râdem cu
toţii dar ne
dă coltucuri dă
pâine caldă si ne
povesteşte
dă cum s-a
îndragostit în spital dă
o fată plapânda
aşa ar zice dacă ar şti cuvantul
dar zice doar
deşirată şi noi hohotim
why am i getting
sidetracked
dă patiseriile
tale năpădite dă
viespi
dă unde am luat
ăle mai bune clătite dân lume doar usor prăfuite dă
făină 80 dă bani
bucata ai auzit siddhartha cu gem
dă căpsune i
chitre i gutui i mere i naramze i prune
mergând conspicuu
pă lângă mahalaua pielari unde ar putea trăi toţi adevăratii arnoteni
i liceence
ciripind amestecand fatăăă cu obviously pulpele lor mătuite
dă colanţi dă
culoarea cafelei
cu lapte în care aş amesteca îndelung nu fugiţi nu faceţi ca vrăbiile
dă pă pervaz
d-azdimineaţă la naiba barbă dă
pedofil la naiba
Korbea dă ce nu poţi arăta ca un om cumsecade
ca femeea la 50
îmbrăcată în pastel agăţată
dă bara
tramvaiului hurducături frânturi dă
conversaţie miros
dă nalbă si găini
udate cu propriul sânge ‘dă
ce e mai mare
d-aia e mai flască’
ce spuneaţi
doamnă?
OH LUL WTF
surorile tale să
joacă tăcute cu
păpuși
dă porţelan doar
a ta e
dă paie doar tu
bâgui cântece dă
dăsfrâu fără şă
ştii bine ce-nseamnă
dar singură
suflarea ta e atât
dă caldă incât
topeşte maci în geamul îngheţat chipul străveziu dă
ceară picură
supt dogoare supt
sorii aprinsi în
buricele deştelor tale
tu plângi şi
rămâi păpuşă-n locul ei
lacrimile tale
sfârâie
pă obraji păsat
sărit în vatră pă
tine nu te-a
îmbrăcat altă purpură
dăcât ruşinea.
te iubesc, Vlahie
cu deznădejdea
ibovnicului ce-adoarme
moale şi
neputincios între pulpe uscate
