Filmul ăsta a dus ideea de “ţăran” la alt nivel (Rednecks, cu deformităţi fizice de zici că sunt produsele unor lungi serii de incesturi – poate că asta ni se şi sugerează de fapt – cu repercusiuni si în plan moral). Violul ca de la bărbat la bărbat din pădure rămâne unul antologic. Dacă aveţi nostalgii de când hălăduiaţi cu băieţii prin natură, Deliverance (John Boorman, 1972) este un clasic. Mult prea apreciat de critici în raport cu ideile vehiculate (natura agresată de om şi comportamente umane “după natură”, acoperite însă în spirit american, democratic), însă, cu un Jon Voight & un Burt Reynolds ajunşi în faza în care pot juca şi din încheietură, secondaţi mai mult decât satisfăcător de către Ned Beatty şi Ronny Cox - de apreciat cum şi-au pus pielea la bătaie în scenele de pe râu (spre deosebire de starurile de astăzi, cu “n” dubluri), Deliverance este genul de film care te ţine până la final, nu neapărat memorabil, bun pentru o seară în care nu ai chef de „greutăţi”(+ că dă bine la CV).
