fără alte introduceri & timpi morţi, prima mea invitată, în cadrul jocului cu întrebări şi răspunsuri + texte, este HitGirl. nu este important “cine”, important este “ce”. cum ar zice Palahniuk – vălurile: “un văl bun e geamul fumuriu al limuzinei tale. Ediţia inedită a feţei tale. În spatele unui văl bun ai putea fi oricine. O vedetă de film. O sfântă. Un văl bun zice: N-am fost prezentaţi aşa cum se cuvine.”
1. Ce ne facem cu copiii?
Copiii sunt problema părinţilor. În sensul ăsta, cred că ar trebui să fie o formă de sinucidere lentă şi eroică, pentru părinţi, ceva ca o dizolvare în acid sulfuric. E ciudat că pe undeva firea noastră pare să spună că e firesc ca de la un moment încolo să te dizolvi lent în acid sulfuric, e o informaţie/propunere care merită analizată.
2. Tata sau mama?
Tatăl meu e un om inteligent, cu un simţ al umorului bine dezvoltat, cu un râs foarte zgomotos de care mi-a fost ruşine toată copilăria, altfel destul de tăcut şi cu schimbări bruşte de dispoziţie, cu un simţ al ridicolului foarte slab dezvoltat pentru un om inteligent, foarte emotiv (nu în sensul expansiv, ci mai degrabă înnăbuşit), destul de fricos, afon, nepretenţios la mâncare. Mama e extrem de sociabilă, comunicativă, inteligentă, cu un simţ al umorului înclinat spre grotesc şi ironie, pudică (într-un fel foarte natural pudică, nu mimoză cu figuri), superficială în multe privinţe, cu o bună intuiţie, aproape deloc analitică, puţin snoabă, cu o foarte bună ureche muzicală, curioasă din fire. Disjuncţia 'tata sau mama' este logic absurdă, atâta timp cât eu sunt rezultatul conjucţiei lor.
3. Din viitor sau din trecut?
'Patria vietii e numai prezentul' a zis Eminescu :). Trecutul, atât personal cât şi universal, îmi inspiră preponderent jenă/ruşine. Viitorul – frică/blocaj.
4. De la cap sau de la inimă?
În ordinea putrefacţiei organelor, creierul e pe poziţia a patra, iar inima imediat după, poziţia a cincea. Cele mai rezistente sunt prostata şi uterul virgin (uterul gravidelor putrezeşte rapid şi are loc expulzarea fătului post-mortem).
5. Fete sau băieţi?
Încerc să-mi închipui distincţia ca irelevantă, deşi bineînţeles ea e foarte relevantă în multe privinţe, dar poate în unele privinţe chiar nu e, aşa că încerc să-mi închipui că doar acele privinţe sunt frumoase şi importante.
6. Începutul sau sfârşitul?
"Este mai uşor sa rezişti de la început decât să te împotriveşti la sfârşit."
Globule albe
un efort
şi totul se dizolvă
în calea noastră
zidurile se desfac
mă tot întreba dacă nu vreau să urc
nu ştiam ce să răspund
eram într-o excursie
locul era plin de zombi
o dezordine controlată
dacă aveţi arme folosiţi-le
nu e vina nimănui
locul e plin de zombi
dacă aveţi arme folosiţi-le.
#
un răsărit de soare
cu totul şi cu totul spectaculos
un vălmăşag de nori împins de vântul puternic
direct în lumina mov
cerul e un dezastru de culori
m-am întors cu spatele
dar nu am rezistat mult aşa
m-am întors iar şi am privit
răsăritul în plină desfăşurare
iarăşi m-am întors şi am privit
m-am îndepărtat de fereastră
pereţii începeau să-şi schimbe culoarea.
#
eram într-o excursie, de data asta singură. plaja era pustie. până la urmă valurile atingeau malul. apa mi se strecura printre degete, îmi acoperea gleznele. am avut cândva un prieten care mă urmărea prin oraş. mă adăposteam într-o anumită scară de bloc. blocul turn de lângă magazinul mercur. chemam liftul şi mă uitam în oglindă, eram de fiecare dată atât de îmbujorată. din cauza mersului prin căldură. eram în vacanţa de vară. intram în lift. uşile se închideau automat după câteva secunde. nu mă mai săturam să mă uit în oglindă.
##
eram în oraşul plimbărilor disperate
dacă stai deoparte prea multă vreme
oamenii încep să ţi se pară o specie nouă
aveam o cămaşă cu pătrăţele
albe şi negre, ca o tablă de şah
mergeam în parcul mare, lângă groapa urşilor
şi de acolo peste lac
podul prins în corzi de oţel răsucit
oamenii nu sunt nişte automate, ştii
nişte maşini, ştii?
de acolo drumul spre cel mai apropiat cinematograf
prin aerul vălurit de căldură
nu ştii nimic
nu ştii nimic, e ca un leşin
care te duce mai departe
prin oraşul haşurat până la desfigurare
dincolo de curcubeu
unde viaţa se desface-n culori.
##
aşteaptă până mă întorc rămâi aici înţelegi
aici avem treabă
nicăieri nu te poţi mişca
mai în voie
liniile se deschid
într-o clipă liniile se deschid
şi sari înăuntru cu un entuziasm
şi în urmă punctele încep
să clipească
mişcările se topesc
înainte să ajungă la capăt
punctele clipesc se apropie
unul de altul
se lipesc
se stinge lumina
nu lăsa pe nimeni înţelegi
locul e plin de zombi
nu lăsa pe nimeni să scape.
###
Al'qanun fi al'tibb
ce este atât de sfâşietor în legătură cu dragostea?
cum e posibil să te îndrăgosteşti?
şi după aceea să nu mai iubeşti?
şi apoi să te îndrăgosteşti iarăşi, dar de altcineva?
e ceva normal?
dar starea asta de-acum e normală?
e o depresie cauzată de sfârşitul întârziat al copilăriei?
sau o stare trecătoare, o indispoziţie de început de toamnă?
există cauze biologice?
somnul poate fi un remediu?
este o oboseală a cărnii?
este carnea făcută din celule?
sunt celulele făcute din atomi?
atomii din cuarci? au cuarcii spin?
cuarcii sunt materie? ce înseamnă materie?
există şi antimaterie?
unde se află antimateria? la ce e bună?
tot ce există are un rost?
care e rostul muştelor?
să bâzâie-n cameră, să te scoată din minţi?
rostul muştelor e să purifice aerul? stârnind nişte microcurenţi?
prin mişcarea aripilor lor, muştele detensionează atmosfera?
atmosfera e făcută din atomi?
atomii sunt făcuţi din cuarci?
muştele sunt făcute din atomi?
dacă somnul ar fi o soluţie, atunci de ce nu dorm?
nu e normal să cauţi o soluţie? şi dacă o găseşti, să o aplici?
instinctul de conservare funcţionează cu intermitenţe?
somnul e o formă de conservare?
instinctul de conservare e un mecanism de evitare a pericolelor?
starea asta de acum e periculoasă?
de unde vine ea?
din creier?
creierul e făcut din celule?
de unde vine instinctul de conservare?
din creier?
de unde vine starea asta care ar putea fi periculoasă?
din creier?
celulele creierului sunt făcute din atomi, atomii din cuarci, cu spin?
spin-ul e un fel de vibraţie?
de ce vibrează?
va trece starea asta vreodată?
sau depresia asta cauzată de sfârşitul întârziat al copilăriei?
ce va rămâne în urma ei?
vine altă stare să o înlocuiască?
e un gol care trebuie mereu umplut? e o chestie biologică?
celulele au un timp de viaţă limitat?
Cerul era plin de aer se lumina
cerul era plin de aer se lumina
şi se însera, se lumina iarăşi parcă
abia terminaseră de asfaltat unde faci dreapta şi drumul
coboară
apoi trebuia mers puţin mai jos, aproape de baza pantei, unde sunt gardurile stricate
faci stânga, sunt nişte depozite, un atelier
în plină lapoviţă
axul e deplasat, trebuie încălzit rotorul
şi date două puncte de sudură
cerul era plin de aer aerul plin de
uleiuri volatile
şi vreme nefavorabilă
în fiecare gram de aer
în fine a zis e gata, am vrut să-l apuc să-l duc la maşină
nu m-am gândit că e atât de fierbinte
şi l-am scăpat din mână
geamurile erau acoperite cu un strat gros de praf
cineva desenase cu degetul
tot felul de simboluri
zice vi-l duc eu la maşină
fiindcă are mănuşi, nu-l frige
întreb cât mă costă, ei, cât costă, se strâmbă el
iese în ploaie, trebuie să-i deschid portbagajul
toată dezordinea asta
fierăraiele împrăştiate peste tot
maşinării care arată periculos
nu ştii care funcţionează şi care nu
până nu le porneşte unul dintre ei
toate par demult ieşite din uz
şi cu toate astea
unele funcţionează
zgomotul e asurzitor
strigă la mine de-afară, arată spre maşină
ploaia se transformă în lapoviţă
lapoviţa iarăşi în ploaie
aer maro
şi întreb mai mult ca să mă alint
astea
se pot bobina aşa, la nesfârşit
da, zice
trânteşte portbagajul şi se întoarce înăuntru
zgomotul se strecoară-n fâşii prin uşa deplasată din balamale
cerul încărcat coboară foarte
foarte jos.
