o încununare

picioarele sunt aici principalele instrumente expresive. cu ele, în debutul filmului, fiica servitoarei sare coarda, cu ele se exprimă don jaime în nisip căutându-și cuvintele, sau la orgă interpretând (cu energia picioarelor făcută conștientă, la modul artistic, de mâini), pentru picioarele viridianei în timp ce aceasta, în camera de sus, mai întâi pe ele le dezbracă. cu ele același jaime încearcă pantofii de mireasă, pentru o clipă, punându-se pe sine în pantofii ei, un rol, poate singurul rol prin care se mai stârnește bărbatul în tragedia sexuală (întru care își caută satisfacția, pierzându-se mereu pe sine). de ele se lasă viridiana posedată în parabola în care își aruncă în foc semnele (lâna și andrelele penelopei, soția credincioasă) prin care femeia se lăsa integrată social și controlată, pentru că ea a început să ardă și totul este cenușă. și ce își dorește bărbatul? își dorește femeia pe care a pierdut-o, însă, o femeie pierdută și dorită este întotdeauna o femeie moartă. pulsiunea de moarte vine mereu dinspre un trecut idealizat, vine cu nostalgie, fiorul ei precum cele religioase (în cele din urmă, cununa de spini și cununa de mireasă reprezintă același lucru – o încununare). dorința, pentru că nu se va împlini niciodată, trebuie teatralizată, interpretată până la moarte. 

 

 

 

tango pentru samurai

pentru că eu v-am zis mai dinainte că din roma nu va mai rămâne decât amintirea unor pase peste apărare, nici măcar atât dar, precum zice și profetul isaia, "s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă" [isaia 6, 10], încă o dată vă zic: argentinienilor săracii, le lipsește și ce ziceau brazilienii că au - organizare pe fond de minus strălucire și au luat 7 [ca în apocalipsă]. acum că s-a rupt și di maria [deși nu făcea mai nimic, alerga precum ogarul pt alienatul de messi], înfrângerea nu poate fi evitată decât cu pelerinaje și miracole. [maradona poate să își mărească doza de droguri, să lingă niște napoletane]. și de câștigat o să câștige olanda [cu germania evident], pentru că la nemți ozil & khedira încă joacă pentru profet & harem, nu ca la olandezi unde transplantul a fost un succes. mi-am dat seama că olanda o să câștige finala încă din sferturi când, după ocazii irosite care ar fi zdruncinat credința oricui, nebunul de van gaal și nebunul de robben râdeau, își făceau glumele. și ce poate reprezenta argentina pentru domnul care pe toate le-a predestinat? un vas de lut pe care olarul îl va zdrobi, nici atât. dar cine poate spune că, atunci când vine de la domnul, o înfrângere e lipsită de grație? precum o piesă de tango în interpretarea unui samurai -

PS: acum fraților, că am fost smeriți și din vedenii a rămas numai febra, trebuie să știți că argentina "a fost în mâna domnului cupă de aur, care a îmbătat tot pământul; băut-au popoarele din vinul ei şi au înnebunit" [ieremia 51, 7], așa că nu vă tulburați - nenorocirile ce trebuie să vină asupra lor sunt încă scrise în carte. germanii sunt protestanți, cred în predestinare, știu că a sosit vremea să le desfacă argentinienilor cartea cu șapte peceți -