luni, 6 mai 2013

reverii din gâtul tăiat al realului



accentul nu e pus pe metodă, ci pe stilistica crimei, pe aspectul ei emoțional. miza reală a filmului o constituie mecanismele declanșatoare ale acestui fenomen. de aici dezechilibrul narativ care vine din scene ce nu contribuie cu nimic la transparență, fiind doar pauze în care ești trecut prin stare, în care amprentele regizorale devin vizibile, stabilind puncte de contact cu spectatorii fără a mai transmite și informația. doar senzații, convulsii ale părților  mai iraționale, reverii din gâtul tăiat al realului. așa că nu pe context social, cu discriminare și incapacitate de integrare a diferențelor, nu pe privațiuni sau abuzuri, ci pe halucinoze, pe detaliile în care se caută acel ceva care să determine viziunea, pe maniera în care sunt puse în act stările insuportabile se fundamentează de fapt filmul. vezi posedare. vezi și entuziasm. “prin toţi aceştia divinitatea atrage sufletele oamenilor ori încotro vrea, trecându-şi puterea într-un şir în care fiecare atârnă de altul.” (Platon, Ion).