o carte despre vreme și soteriologia ieșirii din vreme, despre lucruri de nedepășit sau care ne depășesc, și de aici un soi de dezvinovățire a umanului, în care detaliile se acumulează în căutarea acelui ceva care să vină și să pună punct în sfârșit. cum cărțile lui dan sunt din ce în ce mai mici, am speranța că își va găsi până la urmă punctum-ul (fie că-i vorba de încremenirea într-o după-amiază de toamnă sau de a fi în gândul prietenilor după moarte, când își fut partenerele, doar pentru un moment), unul dintre semnele vechi care te duce până la capătul literaturii, dincolo de care nu poți fi decât mort sau fericit. dincoace e doar o nostalgie nesfârșită ce ne duce departe de noi.
