kazerne

cu fiecare interviu, se mai scrie o apocrifă, și fiecare interviu ca “o formațiune neidentificabilă – pasată de la/ corp la corp”. invitatul, de data asta, vlad moldovan. cu el am încercat mici construcții. puteți să le spuneți kazerne.

(i)                 cum ne mai răspunde în evul nou natura la decalaj? care îi sunt semnele?

natura, îngustată cum apare în ultimul timp, își continuă dinamica circulară - integrând  otrăvurile. fireasca-i anemizare, hibridizarea fantomatică și boala devin criteriile normalității. am citit undeva că generațiile de după 76 nu au prins nici un an de echilibru climatologic – prin urmare trebuie să lucrăm cu firescul distrugerii, neavând acces la alternative decât prin legende. se pare că ne îndepărtăm de străfulgerările exteriorității odată cu perfecționarea catastrofei.

(ii)               în mii de platouri ni se spune că „ar trebui să opunem două modele științifice, așa cum procedează platon în timaios. unul s-ar numi compars, celălalt dispars.” cum tu deja ai ales, ce urmărește nomadul? ce teritoriu întinde el?

nomadul își ajustează armele. e o artă de a te poziționa pe schijele de șrapnel și de a recalibra asamblajul. are probleme de schimb și de stoc.

(iii)             de ce mai ales electro? de ce remix mai ales?

electro adică cibernetic adică informație. avem de-a face cu gradații absolut necesare pentru a înainta pe scala lui kardashev. remixul devine viața celui pentru care toate sunt din auzite.

(iv)              după ce alegi mâna, dacă vine vremea să o tai că smintește , ce alegi? adică, de ce?

în primul rând mâna, ca proto/ergon, nu cunoaște sminteli. în al doilea rând situația unei alegeri s-a suprasaturat odată cu trecerea de la evenimentul 0 la evenimentul X.

(v)                spre delectare ce ar putea să ți se întâmple?

o revoluție biotehnică.

           

                                                Kazerne

Oamenii – mă bucur de ei

dar eventual să nu mă atingă

să facă lucruri pe întuneric

să-mi ude manşeta.

Fiecare moment e atroce

dar vai ce

distins este

ca o doamnă cu vermină.

Toţi beau şi tot torn – să

menţin ceaşca de ceai şi lapte

arhipline – astfel încât să

sorbesc interminabil – arcuindu-se

grumazul, imposibil de a o cuprinde

în degete pentru că se varsă.

Un deget a mirosit a tutun

altul a ţuică.

Ce se poate spune despre asta?

Poate e o detentă

o subtilă pulsaţie în care nu mai

reuşesc să iau poziţie

poate e adevărata natură vicleană

de pe plantaţie

un halou peste găini.

În fluturul trăilor

Pe planeta de pe soare
păsări în păduri
ce se îmbucă
cu păsări pe găteje


În oceanul în tangaj
pânza de sac e ferfeniţă
înnoadă scânduri
şi o seamă de ciurucuri
muiete.

Noricel – te scuturi,
Maxima!
în pântecel
de vale?

Adunatu-s-or
vectorii descătuşaţi?
Primenitu-s-o
maimuţa în iatac?

[mi s-a spart un borcan în care am turnat cafea fierbinte
şi concomitent, mişcându-l am auzit un clinchet de cuburi
de gheaţă. Apoi  am turnat clocotul în alt borcan şi am
început să beau din el cu o riguroasă atenţie  prin care
filtram lichidul astfel încât rămăşiţele să-mi rămână pe buze
şi doar pe ele
să le
zdre
lească]

***

Pe sub scări se-ntrec furnici
Parapet de smoală plin
Şi o rază-n mezzanin

Aer copt umple odaie
Picură zelos în baie

La un stâlp se-nvârte viţa
Adumbrind carton de pizza

Din salon scapără şoapte
Un ibric fierbe cu lapte
Spumegă fără necaz
Baltă albă pe-aragaz.

Survivor o vreme

Floare de dovleac
crescută printre bulzuri
de răsad.
întinsă, cărnoasă,
ferită de ruje
dar deschisă cerului
pe care îl
cuprinzi dinspre
solul căsăpit.
Înclinăţi floare
 oranj -o tijă
spre căldarea în
care am aruncat cartofii
şi mai atinge
cu misterioasele-ţi lenticule
tălpicul de teneş
să mă trezesc leneş
şi implodat de vodkă
nemângâiat în holdă.

Uof! ora e obscenă
şi doza încălzită
absconsă pe sfert
în tina fără de suflet.

o pipăi din burice
când să o apuc
îmi scapă
iară
 

Vine şi ziua aceea
în care
text puţin şi un maldăr
de păstăi.

Îngropat în sector,
legănat de Ceres
ale cărei cifruri
propagă în grădiniţă
amestecând par şi tulpină
ghirlandă şi altoi

Se lasă cortina de sudalme
peste lanul de porumb
ale cărui osane
se umflă că's numb.